Cultivarea

Primul pas a technologiei este alegerea zonei corăspunzătoare, care are doi factori importanti: orientarea zonei, şi calitatea solului. Specia găseşte condiţiile de viaţă atît în munţi, cît si în șesuri, dar nu prea suportă uscarea solului. Pentru trufa de vară sînt adecvate solurile legate, uşor legate, cu mare conţinut de humus, cu o varietate de calciu, aproape neutru, uşor alcalin, argilos. Cerinţele de sol a trufei variază foarte mult de cerinţele altor plante cultivate, prin urmare este indispensabil prelevarea probelor şi analiza lor pentru a stabili adecvenţa solului. Utilizarea anterioară a solului nu este indiferent din punct de vedere a cultivării trufei. Adecvate sînt zonele unde anterior erau cultivaţi struguri, fructe (cu excepţia plantaţiilor de arahide), terenuri agricole, păşuni, parcele scoase din circuitul agricol, dar este inadecvat zona unde antrior a fost pădure, fiindă probabil şi în continuare sînt prezente în sol ciupercile mycorrhiza concurente, şi împiedică dezvoltarea viitoare a trufelor.

Pregătirea solului poate fi de diferite grade, desţelenire cu arat adînc, discuire in linii, sau pur și simplu cosirea zonei, apoi săpare gropi de plantare / forare. Este important ca solul să fie putin perturbat, fiindcă astfel nu se uscă așa ușor stratul de sus și nu se distruge eventualul strat de pajiște, care și așa este recomandat să fie instalat mai tîrziu.

În interesul viitorului succes este recomandat să plantăm puieți de calitate, inoculați, micorizaţi în condiții controlate, astfel ușurăm munca ciupercii, și în zona adecvată plantația dă o recoltă mai mare. Există, de asemenea, metode extensive de stabilirea plantaţiei, cînd ghinda sau rădăcinile plantelor de sădit se muiază în suspensie de trufă, sau puieții plantați sint stopite cu suspensie de trufă. Plantaţia poate fi de succes și în acest caz, dar colonizația de rădăcni ai ciupercilor concurente apar cu o probabilitate mult mai mare și plantația aduce recoltă mai tîrziu, decît aceea ce a fost înființat cu puieți micorizați.

În plantația de trufă de vară este recomandat să fie plantați minimal 1000 de puieți, iar legarea se poate face diferit: pătrat (2m x 2m, 3m x 3m, etc.), forma de gard (2m x 3m, 1m x 4m, etc.) Scopul este atingerea acoperirii cît mai repede.

La inființarea plantației este necesar să avem în vedere cîteva reguli de bază: plantarea nu se poate face în îngheţi, deci se face privăvara sau toamna. Plantarea de toamnă poate fi mai avantajoasă, dacă putem evita un îngheţ timpuriu, astfel puieții se întăresc înainte de timpul iernii. Plantarea de primăvară este recomandată în cazul, cînd anul precedent iarna a venit mai devreme, şi dacă la suprafaţa disponibilă este posibil irigarea.

După plantare trebuie să luăm grijă și de menținerea ei, una dintre cele mai importante elemente este irigarea. Deși plantația de trufă nu are nevoie de așa multă apă, cum ar avea o livadă intensivă de mere, este esențial păstrarea umidității a solului. Această poate fi obținut în perioadă de vară uscată cu irigare de la 10 la 15 de zile (10-15 l / puieți). Irigarea poate fi sistem de irigare instalat (de ex. tub de picurare), acesta este scump, dar necesită muncă de mînă mai puţin intensivă, sau mobilă (ţevi de irigare, tunuri de apă sau cupe), care necesită destul de mult muncă vie.

Cultivarea între linii se poate face cu discuire repetată, eventual cu creșterea plantelor anuale sau perene (de exemplu, plante medicinale), dar este și iarba o soluţie bună. Cel mai bun este păiuşul de oaie (Festuca ovina L.) sau păiușul roșu (Festuca rubra L.). Acoperirea substraului ajută la dezvoltarea rețelei de miceliu şi promovează suprimarea buruienilor, și se face cu deșeuri din hîrtie sau cu folie de polietilenă agro, dar nu e de recomandat acoperirea cu paie sau cu rămășițe de plante, deoarece ele acidifiaza solul şi promovează colonizarea a rozătoarelor.

În plantație ar trebui să se testeze ocazional solul şi pe baza rezultatelor trebuie executate reparațiile necesare. Aceasta vizează în cea mai mare parte cenuşărirea (în cazul în care solul este acru), răspăndirea gunoiului verde pentru a creşte conţinutul de humus.

Este important să protejăm plantația de dăunător cu corp mare (mistreți, cerbi, caprioare, iepuri de câmp), cel mai simplu mod este îngrădinarea plantației, sau aplicarea unei plase de siguranță. Împotriva daunelor cauzate de insecte e practic să ne apărăm cu metode biologice, dar în cazuri grave, ar putea fi luat în considerare și tratamentul chimic. Împotriva patogenilor de ciuperci apărute în plantație este recomandat agentul de sulf.

Copacii nu se intersectează, doar liniile moarte, bolnavi, săgeţi pentru ca obiectivul să umbrească cît mai curînd posibil solul.

Dezvoltarea ciupercii este lentă, dar cu toate acestea, dezvoltarea rețelei de miceliu se poate urma cu apărarea fenomenului numit „ardere”. (Dispar de la sol plantele de acoperire şi în consecinţă solul rămîne gol.) Aderea este caracteristic de fapt la trufa franceză, dar poate avea loc și la trufa de vară.

În cazul plantării arahidelor putem aștepta după 4-5 ani prima recoltă, iar în cazul stejarului sau teii prima recoltă se culege după 6-8 ani. Arahidele cresc mai repede, de aceea sînt mai sensibili la ciupercile concurente, ciupercile mycorrhizale le colonizează mai repede, așa scade numărul rădăcinilor colonizabile de trufa valoroasă.

Cînd plantația devine producător, putem începe recoltarea. Regula de bază a colecției este, că se poate întîmpla numai cu cîini dresați, deoarece numai astfel este garantat că vom revolta doar ciupercile mature, și ciupercile imature, non-comerciale rămân în sol. La colectarea de ciuperci este important și faptul că organismele să fie scoase cu mare atenție, cu cea mai mica perturbare a solului și a cordoanelor miceliene.